Aparate

Masca decide dacă terapia va continua

Există trei familii de măști, iar alegerea între ele nu ține de preferință, ci de felul în care respirați noaptea.

Masca nazală acoperă nasul și lasă gura liberă. Repartizează presiunea pe o suprafață suficientă, rămâne stabilă când vă întoarceți în somn și suportă bine presiunile mari. Este punctul de plecare pentru majoritatea pacienților.

Pernele nazale se sprijină doar la intrarea în nări. Aproape nu se simt, nu ating puntea nasului și nu deranjează dacă purtați barbă sau dacă dormiți pe burtă. În schimb, la presiuni mari fluxul direct devine neplăcut, iar mucoasa se usucă mai repede.

Masca oro-nazală acoperă nasul și gura. Are sens atunci când gura se deschide în somn sau nasul este frecvent înfundat: fără ea, aerul iese pe gură și terapia își pierde efectul. Prețul este o suprafață de contact mai mare, deci mai multe locuri pe unde poate apărea o scurgere, și o senzație de închidere care nu convine tuturor.

Câteva reguli care economisesc săptămâni de disconfort. Mărimea nu se ghicește după statura pacientului: se probează, iar între producători mărimile diferă. O mască strânsă tare nu este o mască etanșă — de cele mai multe ori strângerea excesivă chiar produce scurgeri, deformând perna de silicon. Urmele adânci pe față dimineața înseamnă mărime greșită sau strângere prea puternică, nu „așa trebuie să fie”.

Perna de silicon se uzează: își pierde elasticitatea în câteva luni de utilizare zilnică, iar scurgerile care apar „din senin” după jumătate de an sunt de obicei semnul acestei uzuri.

Dacă masca vă deranjează, spuneți la control. Aproape toate problemele din primele săptămâni se rezolvă schimbând tipul sau mărimea — nu renunțând la tratament.

Toate articolele