Diagnostic

Poligrafie sau polisomnografie: ce investigație vi se potrivește

Poligrafia respiratorie este investigația de la domiciliu. Un aparat portabil, aplicat seara, înregistrează fluxul de aer, efortul respirator, saturația de oxigen, pulsul, poziția corpului și sforăitul. Dormiți în patul dumneavoastră, dimineața returnați aparatul, iar înregistrarea este analizată. Pentru confirmarea unei apnei obstructive tipice, la o persoană fără alte boli grave, atât este suficient.

Limita ei se vede în ce nu înregistrează: activitatea creierului. Fără encefalogramă aparatul nu știe dacă dormeați cu adevărat. Dacă noaptea a fost agitată și ați dormit doar patru ore din opt petrecute în pat, evenimentele se împart la un timp mai lung decât cel real, iar severitatea apare mai mică decât este.

Polisomnografia adaugă exact aceste canale: encefalograma, mișcările ochilor, tonusul muscular, mișcările picioarelor. Se vede structura somnului — cât a durat somnul profund, de câte ori s-a rupt și din ce cauză. Se poate deosebi apneea obstructivă, în care efortul respirator există dar aerul nu trece, de cea centrală, în care lipsește însăși comanda de a respira. Se depistează mișcările periodice ale picioarelor și parasomniile.

Când este nevoie de varianta completă: tablou neclar sau contradictoriu; suspiciune de apnee centrală, mai ales la pacienți cu boli de inimă; somnolență severă care nu se explică prin rezultatul poligrafiei; suspiciune de narcolepsie; comportamente neobișnuite în somn; lipsa răspunsului la un tratament început corect.

Există și un pas mai simplu decât ambele: pulsoximetria nocturnă, un senzor pe deget care înregistrează oxigenul și pulsul. Nu stabilește un diagnostic, dar arată dacă merită mers mai departe — și este cel mai comod mod de a verifica o suspiciune.

În practică drumul obișnuit este acesta: consultația arată ce se caută, poligrafia confirmă sau infirmă, iar polisomnografia intervine când răspunsul primit nu se potrivește cu tabloul clinic.

Toate articolele